Fanteziile sexuale. În mintea ta se întâmplă lucruri. Și ce dacă?

Unele gânduri au maniere impecabile. Bat la ușă, așteaptă să le deschizi și se prezintă.

Altele intră direct în scenă, fără invitație și fără să întrebe cine a aprobat scenariul.

În viața de zi cu zi, ne gândim la facturi, mesaje și ce am uitat să cumpărăm. Imaginația, în schimb, își rezervă uneori dreptul la o poveste intimă care nu figura în program.

Și atunci apare întrebarea: „Dacă mi-a trecut asta prin minte, ce spune despre mine?”

Nu trebuie să chemăm imediat un juriu. Mai întâi, să vedem ce știm.

Un gând nu vine cu declarație de intenție

Fantezia sexuală este o reprezentare mentală legată de sexualitate. Uneori înseamnă o imagine trecătoare, alteori un scenariu imaginar cu personaje, atmosferă și o intrigă pe care realitatea nu a comandat-o.

Organizația Mondială a Sănătății, în definițiile sale de lucru despre sexualitate, enumeră separat gândurile, fanteziile, dorințele și comportamentele. Distincția merită păstrată.

Un gând nu este automat o preferință. O preferință nu devine automat o intenție. Iar o intenție nu echivalează cu o faptă.

Imaginația este capabilă să inventeze contexte pe care persoana respectivă nu dorește să le trăiască. Unele gânduri apar fără să fi fost căutate. Altele rămân interesante exclusiv în minte.

Cu alte cuvinte, faptul că ai imaginat o scenă nu înseamnă că ai făcut rezervare pentru ea în viața reală.

Cât de neobișnuit este „neobișnuit”?

În 2015, Christian Joyal, Amélie Cossette și Vanessa Lapierre au publicat în The Journal of Sexual Medicine un studiu realizat printr-un chestionar online cu 1.516 adulți din Québec.

Participanții au evaluat 55 de teme de fantezie. Dintre acestea, 30 au fost raportate de peste jumătate dintre persoanele din cel puțin unul dintre cele două grupuri analizate, femei și bărbați.

Cercetătorii au atras atenția asupra ușurinței cu care punem eticheta „neobișnuit” unor lucruri care, statistic, nu sunt atât de rare.

Dar nici studiul acesta nu reprezintă un recensământ universal al imaginației. Participanții au răspuns voluntar, într-un context cultural precis. Rezultatele nu descriu fiecare om, fiecare țară sau fiecare experiență.

Așadar, statistica poate tempera graba cu care judecăm. Nu ne oferă o listă oficială a gândurilor „corecte”.

Și nici n-ar fi prea interesant ca imaginația să primească program de funcționare de la un departament de conformitate.

În minte e un scenariu. În realitate e o alegere.

Într-o analiză publicată în Current Opinion in Psychology în 2023, cercetătorii Justin Lehmiller și Aki Gormezano au trecut în revistă studiile despre fanteziile sexuale.

Una dintre concluziile lor este importantă: ceea ce își imaginează oamenii nu coincide neapărat cu ceea ce își doresc sau fac în viața reală.

Asta contrazice ideea că orice fantezie ascunde o dorință secretă care așteaptă, nerăbdătoare, să iasă la suprafață.

Uneori imaginația explorează noutatea, alteori reia ceva familiar. Nu există o cheie universală pentru interpretarea fiecărei povești.

Nici fanteziile despre contexte diferite de viața obișnuită nu dovedesc, singure, că o relație este nefericită sau că persoana ar vrea să o schimbe.

Mintea inventează scenarii. Nu semnează contracte în numele nostru.

Rușinea are talentul de a exagera

Există oameni care discută relaxat despre fantezii și oameni pentru care simpla idee a unei asemenea conversații provoacă disconfort.

Harold Leitenberg și Kris Henning observau încă din 1995, într-o analiză a cercetărilor publicată în Psychological Bulletin, că studiul fanteziilor implică și întrebări despre vinovăție, context cultural, experiență personală și diferențe individuale.

Asta ne amintește că reacția față de un gând nu vine exclusiv din conținutul lui. Contează și ce am învățat despre sexualitate, ce considerăm acceptabil și câtă libertate ne acordăm în propria minte.

Nu este nevoie să etichetezi imediat o fantezie drept mărturisire, problemă sau trăsătură definitivă de personalitate.

La fel, nu există o obligație de a avea fantezii, de a le avea des ori de a le considera importante. Oamenii diferă. Imaginația nu are normă de producție.

Trebuie să povestești tot? Nu suntem la audiere.

Unele persoane aleg să vorbească despre imaginația lor într-o relație. Altele preferă să păstreze anumite gânduri private.

Ambele alegeri merită respect.

O conversație despre intimitate nu trebuie să devină un interogatoriu, un test de sinceritate sau o obligație de a dezvălui fiecare scenariu care ți-a trecut prin minte.

Și, dacă discuția se referă la ceva ce oamenii ar dori efectiv să facă, regulile se schimbă: nu mai suntem pe teritoriul exclusiv al imaginației.

RAINN, organizație dedicată prevenirii violenței sexuale, explică faptul că acordul presupune comunicare clară, libertate de alegere și respectarea limitelor. Acordul nu se ghicește și se poate retrage.

O fantezie nu oferă nimănui permisiunea să presupună ce acceptă altcineva.

Imaginația poate improviza. Consimțământul nu.

Și dacă gândurile te deranjează?

Nu fiecare gând intim este plăcut. Unele idei sunt nedorite, repetitive sau provoacă îngrijorare.

Nu e util să deducem dintr-un singur gând un diagnostic. Studiul lui Joyal și al colegilor săi îndeamnă tocmai la prudență când etichetăm fanteziile și la atenție față de efectul lor asupra persoanei.

Când anumite gânduri provoacă suferință persistentă ori interferează cu viața de zi cu zi, o discuție cu un specialist calificat poate ajuta la înțelegerea situației. Un articol nu poate evalua experiența unei persoane în locul ei.

Pentru restul poveștilor care trec prin minte, există și varianta mai simplă: să nu le transformăm automat în verdicte despre caracter.

În capul tău nu se ține procesul

Cercetările nu descriu imaginația ca pe o fișă de identitate pe care o completăm fără să știm.

Fanteziile diferă între oameni, între contexte și uneori de la o etapă a vieții la alta. O parte rămân simple povești mentale, fără vreo continuare dorită.

Putem discuta despre ele fără să le dramatizăm, fără să le folosim ca diagnostic și fără să uităm diferența dintre un gând și ceea ce alegem să facem.

În mintea ta se întâmplă lucruri. Nu toate cer explicații. Și niciunul nu semnează în locul tău.