Libidoul și obiceiul lui enervant de a nu respecta programul.
Dorința nu vine la comandă. De ce libidoul fluctuează, ce rol au stresul, sănătatea și relațiile și de ce nu există un nivel universal de dorință.
Informațiile din acest articol au rol educativ și nu înlocuiesc consultul unui medic sau al unui specialist.
E vineri seară. Programul e liber. Ai terminat ce aveai de făcut, telefonul nu mai sună și, teoretic, toate condițiile sunt îndeplinite.
Mai puțin una.
Libidoul nu și-a confirmat participarea.
În schimb, în alte zile, dorința își face apariția când ai șapte lucruri urgente de rezolvat, trei mesaje fără răspuns și o întâlnire peste zece minute.
Dacă libidoul ar avea un departament de relații cu publicul, ar primi destule reclamații.
Și totuși, una dintre cele mai persistente idei despre sexualitate este că dorința ar trebui să funcționeze constant. Că există un nivel corect, o intensitate potrivită și o frecvență pe care ar trebui să o respectăm.
Când lucrurile nu se întâmplă așa, apare întrebarea: „Oare e ceva în neregulă?”
Răspunsul științei este mult mai nuanțat decât sugerează majoritatea reclamelor pentru produse care promit să rezolve problema.
Mai întâi, ce este libidoul?
Libidoul desemnează dorința sau interesul pentru activitatea sexuală.
Pare o definiție simplă, dar în jurul ei s-au adunat destule confuzii.
Dorința sexuală nu este același lucru cu atracția față de o anumită persoană. Nu este identică nici cu apropierea emoțională, nici cu satisfacția dintr-o relație.
Aceste lucruri se influențează reciproc, dar nu funcționează întotdeauna împreună.
O persoană își poate iubi partenerul și, într-o anumită perioadă, să simtă puțină dorință sexuală. Alta poate avea un nivel ridicat al dorinței fără să se afle într-o relație.
International Society for Sexual Medicine (ISSM) explică faptul că nu există un nivel universal al libidoului.
Dorința variază între persoane și se schimbă chiar în cazul aceleiași persoane, în funcție de sănătate, vârstă, stres, context emoțional și relații.
Prin urmare, întrebarea „Cât libido ar trebui să am?” nu are un răspuns numeric universal.
Și nici un tabel pe care să îl completăm la sfârșitul lunii.
Azi da, mâine nu. Știința a observat și ea.
Într-un studiu publicat în The Journal of Sex Research în 2025, cercetătorii Sofia Prekatsounaki, Tom Loeys și Paul Enzlin au urmărit 163 de cupluri cu parteneri de genuri diferite.
Timp de 22 de zile consecutive, participanții au completat jurnale despre dorința sexuală și interacțiunile cu partenerul.
Cercetătorii au analizat felul în care variațiile zilnice ale dorinței se asociau cu apropierea, interacțiunile și nevoile emoționale din relație.
Rezultatele au arătat că dorința nu trebuie înțeleasă exclusiv ca o caracteristică stabilă a individului. Ea are și o componentă care se schimbă de la o zi la alta, în legătură cu experiențele și interacțiunile dintre parteneri.
Studiul nu demonstrează că o conversație plăcută rezolvă automat dificultățile sexuale.
Arată însă de ce este insuficient să privim libidoul ca pe o cifră fixă dintr-un dosar personal.
Nu suntem identici în fiecare zi.
Ar fi destul de ciudat ca dorința să fie singurul lucru din viața noastră obligat să rămână neschimbat.
Dorință spontană sau dorință care apare în context?
Există o diferență despre care se vorbește surprinzător de puțin.
Uneori, dorința apare spontan. Fără un motiv evident sau fără să existe deja un moment de apropiere.
Alteori, ea apare ca răspuns la un context favorabil, atunci când o persoană se simte confortabil, conectată emoțional și interesată de apropiere.
Această a doua experiență este numită dorință responsivă.
În anul 2000, cercetătoarea Rosemary Basson a propus un model al răspunsului sexual feminin care acorda mai multă atenție contextului și motivațiilor pentru intimitate, în special în relațiile de lungă durată.
Modelul a contribuit la înțelegerea faptului că dorința nu urmează întotdeauna aceeași ordine.
ISSM explică și astăzi diferența dintre dorința spontană și cea responsivă.
Dar aceste concepte nu trebuie transformate în două categorii rigide de oameni. Aceeași persoană poate avea experiențe diferite în momente diferite.
Și nici dorința responsivă nu reprezintă un argument pentru presiune. Nimeni nu are obligația de a accepta o activitate sexuală în speranța că dorința va apărea ulterior.
Consimțământul rămâne fundamental.
Ideea importantă este alta: absența dorinței spontane nu înseamnă automat absența oricărei forme de dorință.
Stresul nu are invitație. Dar apare oricum.
Să presupunem că ai avut o zi încărcată.
Ai lucrat peste program, ai rezolvat probleme, ai răspuns la mesaje și ai ajuns acasă cu senzația că ai nevoie de încă o zi pentru a te recupera după prima.
În asemenea perioade, dorința sexuală nu se află întotdeauna pe primul loc.
NHS, serviciul public de sănătate din Marea Britanie, enumeră stresul, anxietatea, depresia și dificultățile relaționale printre factorii care pot influența libidoul.
Oboseala și calitatea somnului au, la rândul lor, legături cu sănătatea și dorința sexuală.
Asta nu înseamnă că fiecare zi stresantă produce o scădere a libidoului. Oamenii reacționează diferit, iar relația dintre stres și sexualitate nu este identică pentru toată lumea.
Dar există un lucru pe care merită să îl înțelegem.
Când dorința scade într-o perioadă solicitantă, explicația nu trebuie căutată automat în calitatea relației sau în sentimentele față de partener.
Uneori, problema zilei chiar este problema zilei.
Nu un verdict despre întreaga viață intimă.
Și hormonii? Nu ei conduc ședința?
Hormonii influențează dorința sexuală. Dar nu sunt singurii factori implicați.
Modificările hormonale asociate cu înaintarea în vârstă, sarcina, perioada de după naștere sau menopauza pot influența libidoul.
La fel, anumite afecțiuni medicale și tratamente medicamentoase.
NHS menționează, printre factorii asociați cu scăderea dorinței, unele antidepresive, medicamente pentru tensiunea arterială și anumite probleme de sănătate, inclusiv afecțiunile tiroidiene.
Dar ar fi greșit să presupunem că orice variație a libidoului ascunde o problemă hormonală.
Dorința nu funcționează printr-un singur buton biologic, iar interpretarea unei schimbări necesită luarea în calcul a mai multor factori.
Aici industria produselor care promit stimularea libidoului are o problemă cu adevărul. Este mult mai ușor să vinzi ideea unui ingredient miraculos decât să explici interacțiunea dintre corp, emoții, sănătate și relații.
Din păcate pentru marketing, organismul uman nu a fost proiectat în jurul unui slogan publicitar.
Doi oameni, două libidouri. Cine are dreptate?
Într-un cuplu, diferențele de dorință pot deveni un subiect sensibil.
Unul își dorește apropiere mai frecvent. Celălalt mai rar. Uneori, situația se inversează. Alteori, diferența persistă și produce nemulțumire.
De aici începe adesea căutarea vinovatului.
Cine are prea puțină dorință? Cine are prea multă? Cine ar trebui să se schimbe?
Dar întrebarea însăși pornește de la o presupunere discutabilă: că unul dintre parteneri deține nivelul corect.
În 2020, European Society for Sexual Medicine a publicat o analiză despre diferențele de dorință sexuală dintre parteneri.
Autorii au subliniat că aceste diferențe nu reprezintă automat o tulburare și că este important să înțelegem felul în care ele afectează persoanele implicate.
Unele cupluri gestionează diferențele fără dificultăți majore. Pentru altele, ele devin o sursă de tensiune.
Nu există un câștigător al acestei comparații.
Iar transformarea dorinței într-o obligație nu rezolvă neînțelegerile.
Dacă fiecare conversație despre intimitate se termină cu un reproș, problema nu mai este exclusiv diferența de libido. Este și felul în care cei doi reușesc să vorbească despre ea.
Dorința nu se negociază precum temperatura din sufragerie.
Și nici nu se votează cu majoritate simplă.
Când lipsa dorinței nu este o problemă
Există o tendință de a considera că un libido ridicat este întotdeauna un semn bun, iar unul scăzut indică o dificultate.
Lucrurile nu sunt atât de simple.
Unele persoane au un interes sexual mai redus de-a lungul vieții. Altele trec prin perioade în care sexul nu reprezintă o prioritate.
Există și persoane care nu simt atracție sexuală. Asexualitatea nu trebuie confundată automat cu o tulburare a libidoului.
Important este să nu transformăm diferențele individuale în diagnostice.
Ghidurile clinice iau în calcul inclusiv suferința personală și contextul în care apar dificultățile dorinței.
Faptul că cineva are mai puțină dorință decât partenerul sau decât media raportată într-un studiu nu stabilește, singur, existența unei probleme medicale.
Nici societatea, nici partenerul și nici un articol de pe internet nu ar trebui să decidă în locul unei persoane ce nivel de dorință trebuie să aibă.
Când merită discutat cu un specialist?
Există însă situații în care schimbările libidoului necesită atenție.
O scădere persistentă a dorinței, care provoacă suferință sau îngrijorare, poate avea legătură cu sănătatea fizică, starea psihologică, medicamentele sau dificultățile din relație.
Dacă schimbarea apare după începerea unui tratament, este utilă o discuție cu medicul care l-a prescris, fără modificarea tratamentului pe cont propriu.
Dacă apar și alte simptome sau dificultăți care afectează bunăstarea, evaluarea profesională poate ajuta la identificarea cauzelor.
Nu există o investigație universală pentru toate persoanele și toate situațiile.
Și nici un tratament potrivit pentru orice schimbare a dorinței.
Tocmai de aceea, o evaluare reală este diferită de un chestionar online care promite să îți spună totul despre viața intimă în patru minute.
Mai ales dacă, la final, îți cere și numărul cardului.
Libidoul nu a citit regulamentul
Poate că una dintre cele mai obositoare așteptări legate de sexualitate este ideea că dorința ar trebui să fie mereu disponibilă.
La aceeași intensitate. În aceleași condiții. Cu aceeași persoană. La ora potrivită.
Cercetările descriu însă o experiență influențată de biologie, sănătate, emoții, relații și contexte care se schimbă.
Uneori dorința apare spontan. Alteori este legată de apropiere și de împrejurări. Uneori scade, revine sau își schimbă forma de-a lungul vieții.
Nu fiecare variație reprezintă o problemă.
Și nici fiecare dificultate persistentă nu trebuie ignorată.
În loc să căutăm un nivel universal al libidoului, este mai util să înțelegem ce se întâmplă în experiența fiecărei persoane și dacă schimbările îi afectează bunăstarea.
Pentru că dorința nu funcționează după programul nostru, oricât de bine ne-am organiza agenda.
Poți trece o seară în calendar. Libidoul, însă, nu semnează condica.
